Dorinta de a citi 'Rondo Capriccioso', romanul de debut al Lorenei Lupu s-a nascut total intamplator. Rasfoind blogul acesteia am aflat de existenta
cartii. Am citit si unele comentarii, insa ceea ce mi a starnit
interesul a fost chiar descrierea de pe coperta cartii : "O tanara
actrita are ocazia sa lucreze la un spectacol cu cea care ii este
model, o actrita celebra.Intre cele doua se dezvolta o relatie
complexa, care se dezvaluie pagina cu pagina, pana la sfarsitul
romanului. Arta se face cu iubire, dar iubirea are mai multe fete..." si
cum la vazul si auzul cuvintelor: arta, artisti, inima isi incepe
tresaltatul frenetic iar aspiratiile capata brusc contururi largi, m-am
hotarat s-o citesc.
In fapt, descrierea aceasta reprezinta doar intriga, stratul superficial
al textului. Dedesubtul lui, substanta romanului dezvaluie drama  tanarului aspirant, a artistului dornic sa-si depaseasca statutul, sa
gaseasca in jur modalitati de a se reinventa si sa dovedeasca prin
munca si talent iubirea pentru meseria pe care si-a ales-o si implicit
pentru teatru. De fapt ea, tanara actrita vrea sa joace, sa-i fie
recunoscute meritele. Acum nu e decat un artist necunoscut, un debutant
modest dar spera sa devina tot atat de celebru precum modelul ei, cand
va interpreta rolul pe care si-l doreste. Iubirea care se naste pentru
Ea, artistul model este o dragoste platonica, as zice o proiectie a
iubirii pentru arta intr-un personaj experimentat, aclamat dar si daruit
scenei.
Ceea ce imi place foarte mult este tocmai stilul Lorenei : sincer,
pur. Artista dezvaluie pe parcursul romanului franturi din
personalitatea ei, lucruri care ii plac, se dezvaluie cititorului in cel
mai natural si sincer mod cu putinta. Este tanara, zbuciumata interior, idealista, vesela, calma dar si ironica si sarcastica. Si este bine
asa, sa incerci sa aplici un strat vesel si inspre ironico sarcastic
lucrurilor care te marcheaza, care te fac dupa cum ea insasi scria sa-ti
aplici 'pumni pe interior'.
Rondo Capriccioso este o carte pe care trebuie s-o citesti atent, acordand o atentie deosebita micilor detalii.Profunzimea textului este bine invelita de nuanta comico-ironica a cuvintelor ce insufletesc romanul. Eu pot compara cartea cu un
spectacol de teatru care ti-a placut si pe care ai vrea sa-l revezi
inca o data si inca o data, fara sa te plictisesti pentru ca stii si
simti ca de fiecare data vei (re)descoperi ceva nou. Iar finalul este
deschis... clar ofera posibilitatea cititorului de a si exersa
imaginatia... lucru foarte bun de altfel.
|
Comentarii
RSS pentru acest articol.